Meleaguri noi,oameni diferiti,viata vazuta altfel...

Germania nu mi-a trezit niciodata un interes aparte,incat sa-mi doresc sa o vizitez…in mintea mea o vedeam ca o tara mult mai dezvoltata economic,tehnologic si informational,decat Romania,iar populatia strategica si foarte punctuala,bineinteles cu exceptiile de rigoare.

Nu m-am inselat atunci cand mi-am facut aceasta parere despre Germania si poporul ei,plus ca o perioada de cativa ani,eu lucrand in turism…am avut posibilitatea sa interactionez cu ei,si sa imi dau seama ce diferenta majora exista intre noi si poporul german.

Nu sunt oameni prea sociabili,amabilitate este de foarte multe ori simulata, iar noi romanii,suntem priviti de sus …ca niste musafiri nepoftiti sau ca niste intrusi care nu fac altceva decat sa le ia locurile de munca si sa incurce bunul mers al lucrurilor in societate.In general minoritatile sunt vazute astfel.Suntem prea “inferiori”,si niciodata nu vom reusi sa fim indeajuns de “buni” incat s sa fim comparati cu ei.Nu toti sunt asa,sunt si oameni cumsecade,oameni care stiu sa recunoasca un merit,care stiu sa aprecieze nivelul intelectual al unui roman atunci cand este absolvent al unei institutii universitare,si totodata recunosc ca nu toti suntem la fel,ca mai exista si valori care ar trebui respectate,acceptate si ajutate de comunitate spre o mai buna integrare,si nu marginalizate si respinse doar din simplul motiv ca sunt de alta cetatenie,si romani pe langa asta!

Limba germana e un pas major si poate cel mai important catre integrarea in societate.Nu cunosti limba,slabe sanse sa poti fi acceptat cu usurinta!

Limba engleza este iarasi foarte utila,dar nu toti nemtii vorbesc engleza si nu toti vor sa vorbeasca in engleza cu toate ca ar avea cunostiinte destule pentru a putea conversa,asta parca fortandu-te intr-un mod indirect sa inveti limba daca vrei sa socializezi si sa faci conversatie cu ei.

Si totusi…e o tara cu mult potential din toate punctele de vedere,o tara dezvoltata,care s-a facut cunoscuta in lume atat prin importanta rolului jucat in cele doua razboaie mondiale cat si prin evolutia tehnologiei si a progresului economic.

Femeia si barbatul,doi poli opusi!

Daca ar fi sa enumar trasaturile care diferentiaza un barbat de o femeie,nu cred ca as reusi sa le mentionez pe toate,in sirul numaratorii.Chiar daca unele sunt atat de evidente...si totodata atat de usor de trecut cu vederea...! Exista totusi..."cateva",care...ne identifica in mod deosebit unii de altii.

Trasaturile care definesc identitatea feminina se caracterizeaza prin alterocentrism. Femeia este altruista; ea isi plaseaza interesele si pasiunea nu asupra propriei sale persoane, ci asupra celorlalte persoane de care se simte atrasa si puternic legata: parinte, sot, copii, prieteni etc. Ea este dornica sa se daruiasca, sa traiasca pentru cei de care e legata afectiv. In plan psihologic si moral, aceste trasaturi care configureaza identitatea femeii sunt sentimentalismul, compasiunea, spiritul de sacrificiu, generozitatea, dar si unele aspecte contrarii, ca: ilogismul, gelozia, spiritul de intriga, partinirea, dorinta de acaparare. Din toate aceste aspecte, se degaja doua trasaturi principale, care par a le concentra pe celelalte: pasionalitatea si intuitia.

Miscarea femininista moderna care cere pentru femei “drepturi egale” cu ale barbatilor are la baza un conflict si o confuzie a identitatii feminine, un refuz mascat al feminitatii, o violentare a unui statut natural al femeii. Dincolo de a fi un act istoric, reparator, egalitatea femeii cu barbatul, in societatea moderna, a sfarsit prin a o inrobi mai mult, prin “masculinizarea femeii”, alterandu-i in felul acesta identitatea.

Femeia este destinata devotamentului si iubirii pentru altii. Din aceste motive, ea este in primul rand mama si sotie. Orice forma de implinire a destinului unei femei trece obligatoriu prin aceste roluri: nici o femeie nu se simte deplin realizata daca nu este sotie, in primul rand, si, in al doilea rand, mama. Aceste roluri ii implinesc identitatea, ii ofera satisfactie si siguranta.

Trasaturile care definesc identitatea masculina se caracterizeaza prin egoism sau egocentrism. Barbatul are nevoie de libertate pentru a putea fi el insusi, pentru a fi independent in relatiile sale, placeri, ocupatii, profesiune etc. Dominat de ratiune, evita emotiile, este capabil de a se autoconduce, fiind sigur pe sine indiferent de opinia celorlalti. Interesele barbatului se centreaza asupra propriei sale persoane, spre deosebire de femeie care pune pe primul plan interesele familiei sale, sotul, copiii. Barbatul este aproape in totalitate absorbit de interesele si activitatile sale sociale.

Barbatul are nevoie de femeie, care “rememoreaza” legatura materna a copilariei, de partenera sa de viata, pe care s-o iubeasca si de care sa fie iubit, ocrotind-o. El e protectorul familiei, pe cand femeia este elementul de stabilitate si continuitate al familiei. Familia este cea care scoate in relief rolurile diferentiate ale celor doi parteneri ai cuplului marital: femeia si barbatul.

Altrismul feminin se opune egocentrismului masculin si, dincolo de aspectele lor psihologice, acestea constituie doi poli complementari care atrag si intregesc partenerii cuplului marital, contribuind la formarea si mentinerea familiei.

Femeia se realizeaza prin iubire: iubire pentru parinti, pentru sot, pentru copii. Prin acestia, ea lasa o urma in viata, se simte implinita. Barbatul, dimpotriva, se realizeaza prin creatiile sale profesionale sau sociale, raportate la egocentrismul sau. Barbatul este ceea ce produce prin munca sa; femeia e cea care se regaseste in daruirea de sine, in copii, familie, acte caritabile. Femeia aspira catre iubire si stabilitate, pe cand barbatul aspira catre ambitie, glorie, putere, bogatie, pozitie sociala.

Prin alterocentrismul sau, femeia este supusa si devotata. Ea cere sa fie iubita si ocrotita pentru ca iubeste. Barbatul, prin egocentrismul sau, este dominant, posesiv, putand ajunge la violenta. El si cand ocroteste comanda si impune. Din nou, cele doua identitati se intalnesc si devin complementare.

Altruismul femeii o face dependenta de ceilalti si, in primul rand, de sot si copii. Plasandu-si centrul vietii sale, ea devine in mod fatal dependenta de ei. Incercarea de a se desprinde esueaza, intrucat ii lipseste egoismul, cazand in situatia tragica de a nu-si pune niciodata de accord pasiunea cu interesele. Aceasta este de fapt tragedia femeii moderne, obligata de societate sa-si reprime personalitatea si iubirea pentru valorile rationale, specific masculine. Ea oscileaza intre interesele sociale, impuse de miscarea feminista, si pasiunile altruiste interne, sfarsind in mod lamentabil prin nu a fi nici persoana publica si nici sotie sau mama, in sensul total al acestor roluri.

Aceste roluri se reflecta asupra copiilor, a cresterii si educarii lor. In familie, pentru copii, femeia este doica, educatoare, profesor, prieten, sfatuitor, iubita.

Faptul ca cei doi indivizi ai cuplului marital, femeia si barbatul, sunt foarte diferiti intre ei este un lucru cert. Aceasta diferenta – dincolo de mentalitatile discriminatorii – este conditia esentiala dintre indivizi si unul dintre mobilurile comunicarii, afectiunii si, in final, ale vietii insesi.

Increderea in propria imagine...

INCREDEREA

- e o resursa emotionala care porneste de la un sentiment de valorizare proprie. Cand avem incredere in noi,putem extinde aceasta incredere si la ceilalti din jurul nostru,...primind incredere in schimb, aceasta devenind veriga care uneste relatiile si asigura un dialog onest. Increderea depinde in special de contactul emotional cu cealalta persoana.

Totodata cand cineva nu detine control, acesta devine victima. Victimizarea implica controlul unor forte exterioare.

IMAGINEA PROPRIE

- poate contribui la starea de persecutare in viata. Daca o persoana crede despre sine ca este nefolositoare si lenesa si ca nu are nici o contributie, va considera ca si cei din jurul sau in percep in acest fel, si de aceea comportamentul sau va fi in aceeasi nota.Imaginea noastra,are multe implicatii in dezvoltarea personala si in punerea in valoare a potentialului. Imaginea... reprezinta o insumare a sentimentelor. Esecurile, succesele, talentele, dorintele – trecute si viitoare - sunt raportate la propria noastra imagine.

Cand parerea despre propria persoana este in una pozitiva, ne simtim in viata si capabili de a ne asuma riscuri, ne simtim unici si curajosi. Cand aceasta este negativa, persoana devine defensiva si inspaimantata, se simte lipsita de siguranta si incordat, tinde sa devina pasiva, fara a avea incredele in altii, se retrage si evita conflictele. Cand are o parere proasta despre sine evitarea schimbarii devine unul dintre scopurile sale.

CUNOASTEREA EMOTIILOR PERSONALE

-folosirea lor adecvata sunt extrem de importante intr-un context dat. Indiferent de natura relationarii cu ceilalti, in fiecare moment transmitem un anumit tip de informatii, sentimente sau reactii, pe care insa uneori ne este greu sa le exprimam in mod clar si concret, intrucat nu reusim sa le decodificam sensul. Aceste tipuri de situatii sunt generatoare de conflict.

Pentru a evita asemenea situatii generatoare de conflict, trebuie sa invatam sa descifram ce anume inseamna acele emotii si mesaje exprimate atat la nivel verbal, cat si non-verbal, astfel incat sa transmitem si sa intelegem concret sensul mesajelor.

Cunoasterea emotiilor personale ne arata, de multe ori, ca scopurile si valorile noastre sunt altfel decat credeam ca sunt si, ca atare, putem reactiona in asa fel incat sa ne canalizam emotiile si sentimentele in directia obtinerii succesului si recunoasterii competentelor noastre profesionale de catre ceilalti.Cunoasterea propriilor emotii este un factor esential in ceea ce priveste controlarea acestora in diferite situatii-limita. Prin cunoasterea si controlarea emotiilor personale putem obtine informatii importante asupra felului in care gandim, asupra telurilor si aspiratiilor de viata si asupra modului in care fiecare dintre noi isi defineste succesul profesional. In momentul cand ne canalizam energia si emotiile in functie de scop, ne exprimam si identificam emotiile intr-o maniera coerenta. Vom reusi astfel sa fim constienti de responsabilitatea noastra in relatiile personale, lucru care ne va ajuta la reducerea conflictelor. Cuvantul-cheie in relatiile interpersonale ar fi empatia. Cu cat o persoana da dovada de empatie, cu atat ea tinde sa fie apreciata mai mult de ceilalti si sa i se atribuie calificative pozitive. Vom fi constienti de responsabilitatea noastra si a celorlalti in relatiile interpersonale. Acest lucru ne va ajuta sa reducem conflictele si sa comunicam eficient.

A fi femeie...

A fi femeie necesita ceva curaj, nu-i asa? Probabil ca nu avem de infruntat mai multe primejdii decat un barbat, dar cu siguranta avem de infruntat mai multe neajunsuri. Unul dintre ele este prejudecata. Iar prejudecati sunt multe: femeile nu sunt la fel de inteligente ca barbatii, femeile sunt mai putin talentate, femeile sunt mai slabe, nu stiu sa conduca, sunt mai plangarete, sunt mai barfitoare, mai prefacute, mai tematoare etc. Probabil ca daca am continua nu am mai sti cand si unde sa ne oprim...

A fi femeie inseamna sa te confrunti zi de zi cu astfel de prejudecati carora trebuie sa le faci fata. Sau nu! Sunt destule femei care cred ca atata merita, sau daca merita mai mult nu le-a venit inca timpul, sunt destule femei care tac, pentru ca "asa trebuie sa faca o femeie", sunt inca destule femei, din pacate, care nu-si sustin punctul de vedere nici macar in fata sotului, darmite in fata sefului sau a colegilor. Sunt destule femei care vad in "conditia de femeie" ca ceva dinainte stabilit, ca un stigmat.

Este adevarat, suntem femei 100% din timp pentru ca asa ne-am nascut, dar asta nu inseamna ca suntem mai prejos sau mai presus de barbati. Suntem oameni in primul rand. Iar aici nu propovaduiesc egalitatea in drepturi, feminismul ieftin ci indemn la a-ti trai viata, personala sau profesionala, exact asa cum simti ca trebuie sa fie viata ta. Dar fara curaj nu-ti vei depasi niciodata starea, vei ajunge un mic robotel uman care merge la serviciu, se intoarce acasa, face conversatie, gospodareste si supravietuieste. Fara curaj nu te poti dezvolta, nu poti pasi catre necunoscut, nu poti iesi din cercul existentei tale zilnice, cel sigur, cunoscut si... care iti ofera siguranta. Dar siguranta aduce plictiseala, iar plictiseala inseamna moarte inainte de vreme.

De ce sunt atatea fete triste pe strada? De ce, daca a venit toamna, nu ne mai putem imbraca in galben? De ce, daca suntem femei, nu prea putem ajunge director general? De ce nu avem curaj sa ne aparam dreptul de a promova atunci cand inaintea noastra este propus altcineva care evident nu merita, de ce nu avem curaj sa spunem exact ceea ce ar trebui spus in sedinte, atunci cand pare ca toata lumea aproba spusele sefului pentru ca "asa da bine" sau "asa face toata lumea", de ce nu avem curaj sa ne infruntam seful atunci cand nu are dreptate, de ce nu avem curaj sa ne parasim job-ul pentru ca nu ne place si nu pentru bani mai multi, de ce nua vem curajul sa ne privim in noi insene si a realiza ca ne dorim altceva decat ceea ce facem acum...

Se spune ca cei curajosi se avanta cu capul inainte. Ei cauta toate situatiile periculoase. Filozofia lor de viata nu are in vedere companiile de asigurari. Filozofia lor de viata este cea a alpinistului, a planoristului, a practicantului de surfing. Si ei practica surfingul nu doar pe marile din afara, ci si pe marile din adancul fiintei lor. Ei nu escaladeaza doar muntii inalti pe care-i vede toata lumea..., ci si piscurile launtrice.

Cand a fost ultima oara cand ai facut ceva curajos? Cand a fost ultima data cand ai luat o decizie mare pentru viata ta? De cate ori ai lasat timpul sa treaca pe langa tine? Sau mai degraba cand te-ai trecut tu, fara sa-ti dai seama? De cate ori ti-ai spus, ca "si maine e o zi"? Si ai lasat pe maine sau pe mai tarziu... Da, este sanatos sa ai o astfel de gandire, dar numai atunci cand cele mai importante lucruri le-ai rezolvat astazi!

De cate ori nu ai auzit 'o nenorocire nu vine niciodata singura", "de abia astept sa treaca anul asta, sper ca urmatorul sa fie mai bun" etc? De cate ori nu ai lasat capul in jos infranta de ceea ce ti se intampla? De cate ori ai fi vrut sa spui altceva sau macar ceva sefului tau si nu ai indraznit? De cate ori ai fi vrut sa iti parasesti job-ul si sa incepi altceva, ceva care iti place cu adevarat? De cate ori...

Asa dar o persoana curajoasa nu este cea careia nu ii este teama, ci cea care poate sa-si infrunte temerile si sa-si urmeze drumul oricat ar fi de greu de strabatut. Cuvantul "curaj" vine din latinescul "cor" care inseamna "inima" deci a fi curajos inseamna a trai cu inima, nu cu mintea! Adica a trai asa cum simti, nu asa cum trebuie! In fond, daca stam sa analizam orice situatie in care ne este teama, ar trebui sa realizam ca de fapt nu avem de ce sa ne temem: daca cineva pare ca ar fi impotriva noastra, ei bine, acel cineva este atat de preocupat de el insusi incat, cu siguranta daca am realiza asta, nu ar trebui sa ne mai fie teama de nimeni si nimic. Teama vine din noi, nu de la ceilalti!

Fa astazi ceva ce trebuia sa faci de mult: ia-ti viata in propriile maini si traieste-o! Ia, incepand de astazi, cate o hotarare majora pentru tine in legatura cu orice latura a vietii tale in fiecare zi timp de doua saptamani si vezi cum te vei simti dupa aceea! Cu siguranta mai curajoasa decat acum!

INCREDEREA IN SINE SI FARMECUL PERSONAL...

Orice femeie s-a gasit macar o data in situatia de a fi constienta, intr-un fel sau altul, de propria putere de seductie. Si multe au fost uimite sa constate ca nu conteaza numai frumusetea fizica. Si multe au fost uimite sa constate ca nu conteaza numai frumusetea fizica, inaltimea, greutatea sau culoarea ochilor. Farmecul unei femei nu consta numai in aspectul fizic atragator, caci barbatii sunt mult mai atrasi de insusirile interioare, de acel farmec inefabil, acea vraja ametitoare specific feminina. O femeie atragatoare are o anumita stralucire interioara, exprima feminitate, dinamism, radiaza frumusete, este constienta de calitatile ei si le foloseste. Barbatii sunt fascinati in general de acel farmec pe care il raspandeste in jurul ei o femeie superioara, calma, frumoasa, senzuala.

Increderea in fortele proprii este o calitate esentiala feminina, caci in lipsa ei acea persoana pare comuna. Femeia care are incredere in farmecul ei poate chiar sa nu aiba un fizic extraordinar, fiind de ajuns armonia interioara care se reflecta pe chipul si trupul ei. Aceasta femeie are un fel propriu de a fi, care lumineaza si incanta barbatul prin caldura sufleteasca pe care o emana.

Exista multe prejudecati despre calitatile absolut necesare unei femei, cum ar fi: tineretea, frumusetea, aspectul de manechin. Aceste "mituri" nu sunt valabile intotdeauna. O femeie de 50 de ani poate avea un farmec deosebit si o maturitate pe care nu le are o tanara de 20 de ani. Chiar si o femeie foarte plinuta poate fifoarte atragatoare prin dinamismul si bucuria de a trai pe care le emana. Iar un chip obisnuit poate fi transfigurat foarte mult prin iubire, caldura sufleteasca si tandrete. Fiecare femeie poate sa-si descopere propriul ei fel de a fi, acel "nu-stiu-ce si nu-stiu-cum" de care un barbat poate fi complet fascinat. Gandurile unei femei, ceea ce simte fata de propria persoana si fata de barbati, sunt esentiale pentru imaginea sa, atat fizica, cat si subtila. Convingerea ca este atragatoare, frumoasa, senzuala, confirmata de contactele cu cei din jurul ei, este foarte importanta pentru o femeie. Claire Rainer, scria in New Woman: "Faptul de a fi constienta de propria senzualitate se afla intr-o stransa legatura cu respectul de sine, deoarece o asemenea persoana traieste constient placerea sexuala. Sa stii ca esti femeie, sa te bucuri de aceasta, sa ii lasi si pe altii sa imparta cu tine aceasta cunoastere, aceasta bucurie nu are nimic de a face cu insusirile sexuale evidente. O femeie care simte ca are farmec, il va avea si in realitate". Imaginea despre sine este extrem de importanta. Ea transforma o femeie obisnuita intr-una seducatoare.

Femeile atragatoare sunt mult mai multumite de felul cum arata, decat cele obisnuite. In general, femeile nu sunt incantate de propriul corp sau sunt obsedate ca s-au ingrasat. Sondaje repetate au aratat ca majoritatea femeilor se simt prea grase, chiar daca aprecierea lor nu corespunde realitatii. Barbatii percep farmecul unei femei atunci cand ea insasi este multumita de propriul trup. O femeie care se accepta are sanse mult mai mari de a fi considerata atragatoare decat cea careia nu-I place sa se priveasca in oglinda. Increderea unei femei in propria senzualitate este foarte incitanta pentru orice barbat. Daca o femeie umbla cu capul in jos, cu umerii cazuti, nu poate atrage privirile. Un mers vioi, plin de siguranta, cu spatele drept, isi face simtita prezenta. Barbatii receptioneaza aceste vibratii de incredere, iar increderea in propriul trup este extrem de seducatoare.

PUTEREA ZAMBETULUI...

Un zambet adevarat este un semn de dragoste, o emisie spontana de energie cu un efect tonic, de insanatosire. Este asemenea muzicii armonioase. O femeie care nu zambeste este ca o chitara la care nu se canta: sta intr-un colt, incepe sa se deformeze, se dezacordeaza si treptat se va distruge. Femeia care nu zambaeste nu-si dezvolta capacitatea de a primi si darui dragoste. Figura ei intunecata si abordarea prea serioasa a vietii este de multe ori asociata cu diferite afectiuni, in timp ce viata ei sufleteasca se va stinge lent din lipsa de dragoste.

Dimpotriva, chitara mentinuta mereu noua prin exersare, are coardele schimbate regulat si este acordata. O chitara iubita si ingrijita aduce viata si lumina cantaretului si de multe ori ii supravietuieste. La fel, femeia care zambeste aduce bucurie in sufletul oamenilor si duce ea insasi o viata sanatoasa si fericita. De ea ne aducem aminte cu drag, mult timp chiar dupa ce nu mai este langa noi.

O femeie superioara este stapana pe sine, fata teama, netulburata, vesela, amabila si plina de bunavointa in orice situatie s-ar afla. O astfel de femeie va fi din ce in ce mai fericita si entuziasta indiferent care ar fi dificultatile vietii. Infatisarea sa, vocea, comportarea, umorul binefacator si chiar observatiile sale este bine sa ii ajute pe cei care o inconjoara.

Fiecare din cuvintele si gesturile unei femei trebuie sa exprime fericire, entuziasm, veselie afectiune si recunostinta precum cantecul pasarilor si frumusetea florilor exprima armonia si bucuria de a exista. Soarele, stelele, muntii, apele si florile participa cel mai adesea nebanuit la armonia vietii noastre. Cum am putea trai in mijlocul lor fara a fi pline de dragoste, veselie si fericite? Atitudinea noastra ar trebui sa fie cea a unui copil plin de candoare care primeste un dardivin. Daca nu integram tot ceea ce ne inconjoara in aceasta maniera transfiguratoare, inseamna ca suntem departe de conditia unei sanatati perfecte. Brancusi spunea ca, atunci cand incetam sa avem aceasta stare de copil, am murit de mult.

Trebuie sa admiri sincer si sa iubesti cu forta toate fiintele care merita iubirea ta, toate lucrurile, firul de iarca, picatura de apa, grauntele de nisip, tot misterul vietii. Daca nu esti intotdeauna optimista, plina de veselie, in nu cointeaza ce circumstante, te vei asemana cu un orb care nu poate vedea niciodata bucuria si minunile acestei lumi. Daca vei avea mereu ceva de reprosat, este mai bine sa ramai singura in camera ta si sa urmaresti sa-ti sublimezi resentimentele, inainte sa apari printre oameni. Intalnim foarte rar femei agreabile, vesele si binevoitoare, caci majoritatea fiintelor umane sunt bolnave. Adeseori ele nu stiu cum se poate atinge starea de armonie, de aceea nu trebuie sa le judecam gresit. Avand permanent constiinta organizarii echilibrate a acestui Univers, vom deveni destul de repede fiinte pline de bucurie si recunostinta si nu vom pierde nici o ocazie de a manifesta in noi si in jurul nostru aceasta. Trebuie sa daruim cat mai adesea placere, fericire, veselie si incantare. Sa zambim, sa spunem cu o voce cat mai agreabila, in cuvinte simple "multumesc", cat de des este necesar. Nu pierdem nimic procedand astfel pentru ca vom fi fericite si ii vom face fericiti si pe cei din jurul nostru.Vom deveni astfel copii puri ai acestui infinit univers care prin noi, femeile, anima, iubeste si renaste. Daca vom intelege si vom gandi mereu astfel, totul va veni spre noi din abundenta. Daca vom crede, inchistate, ca ne vom pierde bunurile materiale ajutandu-I pe ceilalti, vom trai o stare de tensiune, de boala si nefericire. Orbirea mentala si spirituala este mult mai periculoasa decat orbirea fizica. Daca ne este mai mereu teama sa nu fin deposedate de bunurile noastre efemere, suntem de fapt victimele uitarii, caci am pierdut din vedere originea reala a vietii noastre. Darul este un act de libertate si sacrificiu, o expresie a necunostintei infinite si a intelegerii eliberate de toate prejudecatile.

Multe femei, chiar daca recunosc diferentele dintre oamenii veseli si cei posaci, desi asociaza fericirea cu sanatatea si tristetea cu boala, nu recunosc puterea zambetului si nu-I inteleg virtutile. De fapt, ele nu zambesc propriei fiinte! Zambind prietenilor, celor iubiti, cum n-am invatat sa ne zambim noua insine? In China antica, taoistii invatau ca un zambet interior permanent, un zambet catre noi insine asigura sanatatea, fericirea si longevitatea. A zambi propriei fiinte este ca si cum va invaluiti cu dragoste si va deveniti cea mai buna prietena. A trai zambind interior inseamna a trai in armonie cu voi insiva, inseamna ca traiti intr-o deplina acceptare a corpului, mintii, sufletului propriu, a fiintei dvs.Toate lucrurile si fenomenele din aceasta lume sunt aspecte iluzorii, caci nu exista nimic in afara Principiului Unic care este DUMNEZEU. Este imposibil sa fii o persoana care sa fie pe deplin convinsa de aceste aspecte fara sa devii tu insuti puternica si foarte fericita. Urmareste sa fii din ce in ce mai fericita, radiind mereu lumina spirituala si fericire, bucurie, candoare si spontaneitate lumii intregi. Sa nu te indoiesti niciodata de posibilitatile tale infinite si sa poti transforma chiar si nefericirea, atat a ta, cat si a celorlalti, in fericire si armonie. Vi s-a petrecut vreodata sa mergeti pe strada ingrijorate, analizandu-va problemele, planificandu-va activitatile de peste zi? Si cand, la un moment dat, ridicati ochii, vedeti o femeie surazatoare si, aproape instantaneu, ii intoarceti spontan zambetul. Intr-o fractiune de secunda ati uitat toate necazurile, v-ati indreptat spatele si mergand in continuare va dati seama ca toate problemele se vor rezolva. Un zambet pur are o putere miraculoasa. Daca zambiti cuiva, il puteti ajuta pe acel om sa se impace cu el insusi. Cand zambiti plantelor, ele va simt dragostea si cresc armonios.

Majoritatea femeilor au crescut educate cum că femeia trebuie să se supună bărbatului, să fie pasivă, să nu îşi impună părerile şi, cu atât mai mult, să nu aibă un rol determinant în actul amoros. Ajungând la vârsta maturităţii multe au descoperit adevărul şi au înţeles ce înseamnă cu adevărat să fii femeie.

Arată că eşti femeie, că îţi place ceea ce eşti şi că ai forţa de a-i face şi pe ceilalţi să vadă, să simtă şi să înţeleagă aceasta.

Puterea banilor...

Banii sunt cel mai mare "drog" al societatii, al oamenilor. De aici apar personele parvenite , apar "calcari peste cadavre", apar inselari, apar de ce nu plecarile peste hotare, apare egoismul, ingamfarea, ..... .

Si totusi cu bani poti cumpara o casa, dar nu un camin; cu bani poti cumpara medicamente, dar nu sanatate; cu bani poti cumpara cel mai scump diamant, dar nu o sotie iubitoare si devotata, cu bani poti cumpara oameni , dar nu respect. Si totusi banii sunt atat de importanti.

Puterea banului este atat de mare incat este onorat si cel ce nu merita onoare, incat e vizitat si cel ce nu merita vizitat si e salutat si cel ce nu merita salutul.

Cand ai bani poti sa schimbi hainele care le porti, dar nu poti schimba caracterul, si totusi banii sunt mai importanti.

Barbatii cumpara cadouri frumoase iubitelor dar uita ca cel mai pretios cadou este dragostea, respectul, intelegerea , mangaierea , ... ; cand vine ziua unui prieten te gandesti la un cadou frumos, dar uiti ca cel mai frumos cadou pe care il poti cumpara nu se va compara cu simplul fapt de a-i fi prieten cu adevarat, de a-i fi aproape atunci cand e singur, de a-i reda zambetul pe buze atunci cand e trist , de a-i intinde o mana atunci cand a cazut.

Societatea nu este impartita in oameni prosti si culti, oameni cu bun simt si oameni fara bun simt, ci este impartita mai ales in oameni cu bani si oameni fara bani. Se stie ca fara bani nu poti trai, banii sunt sursa de viata dupa aer, pentru ca si apa trebuie cumparata.

In aparenta s-ar parea ca banii au ajuns sa guverneze lumea, dar nu este asa.

Banii pot cumpara lucruri, servicii pe care ti le doresti si acea stare de bine pe care o ai cand obtii ce ti-ai dorit, e confundata cu fericirea.

Dar nu banii, ci DRAGOSTEA este motorul suprem al lumii.

Din dragoste se naste, din dragoste se moare, dragostea e in spatele lucrurilor...e drept ca uneori are fatete mai ciudate, uneori poate fi despotica, geloasa, posesiva, egoista, uneori te raneste, alteori te face sa plutesti, dar ea e singura forta care poate muta muntii din loc, e singurul lucru pentru care nu s-a inventat cuvantul "imposibil", e singura forta care naste viata...

Desi s-ar parea ca banii ne conduc, cateodata iti poti dori lucruri pe care nu le poti cumpara cu toti banii din lume : DRAGOSTE, SANATATE, RESPECT, ADMIRATIE, PRIETENIE.

Cu banii cumperi lucruri care au un pret...dar exista lucruri pe lumea asta care nu au pret.

Dragostea...Poti cumpara cu bani trupul cuiva, prezenta lui fizica langa tine chiar si zi de zi, clipa de clipa, dar nu vei castiga cu bani sufletul cuiva, inima cuiva, visele cuiva, sperantele...iubirea...asta nu o vei primi niciodata cu ajutorul banilor...poate cel mult recunostinta...

Sanatatea... cu banii iti poti asigura tratamente scumpe, poti merge la medici buni, la clinici particulare, poti face operatii costisitoare, dar nu mai ai sanatatea, deja ai pierdut-o, cu ajutorul banilor doar te mentii pe linia de plutire...

Respectul...respectul nu se pretinde. Respectul se castiga. Dar nu cu bani. Cu bani obtii teama, frica, interes, lingusire, alte lucruri, dar niciunul dintre ele nu este respect.

Admiratie...In vremurile in care traim, cine e naiv sa creada ca daca ai o vila superba cu piscina, masini performante, bijuterii si blanuri extravagante, o sotie /un sot frumoasa / frumos...esti admirat? Nu, esti invidiat! Invidia nu are nimic in comun cu admiratia.

Prietenie...Avand bani, castigi niste persoane cu care sa ii cheltui, cu care sa iti petreci timpul, cu care sa faci sporturi extreme, lucruri extravagante...dar acestia nu sunt prieteni. Acestia sunt simple cunostinte de conjunctura, cel mult ii poti numi amici. Prieteni sunt aceia care iti aduc o oala de mancare calda cand de-abia te-ai mutat si nu ti-ai instalat inca aragazul, cu care dansezi la nunta, care sunt emotionati cand ti se naste copilul, care sunt langa tine si cand razi si cand plangi. Prietenia adevarata nu are zi, nu are noapte, nu are ore potrivite sau nepotrivite, nu are piedici de nici o natura...Este aproape ca dragostea.

Alergam toata viata in stanga si in dreapta si ne mintim ca alergam dupa fericire, ne pierdem vremea cu persoane nepotrivite si cu lucruri complicate...Nu intelegem ca fericirea sta in lucrurile simple...intr-o zi superba de primavara, intr-un curcubeu, in buna intelegere in familie, in sanatatea celor dragi, in a face ceea ce iti place...Fericirea e simpla, e langa noi, dar noi complicam lucrurile si ne uitam intr-o directie gresita.

"Evident, banii nu pot cumpara fericirea dar ceea ce banii pot face este sa creeze o stare, un mediu propice, o conjunctura favorabila in care sa creasca semnificativ probabilitatea de aparitie a fericirii, in care capacitatea noastra de a simti fericire sa se declanseze.

Banii n-aduc fericirea in mod direct dar aduc confort, timp liber, relaxare si lipsa stresului, lipsa grijei zilei de maine, libertatea de a trai cum, unde si cu cine ne place si multe altele si acestea la rindul lor sint conditii in care fericirea este mult mai probabil sa apara. Sa ni se intimple." asta spun cel mai adesea cei bogati...deoarece,spera ca intr-o zi...sa se intample o minune,si sa simta FERICIREA!...In iluzia lor,aceasta va apare doar atunci cand...ai bani!

Oficial casatoriti,...neoficial infideli,sau poate...nefericiti?

Poate fi verigheta un impediment,inaintea infidelitatii?..

.

Daca am consulta statisticile, am afla, probabil, ca barbatii casatoriti calca stramb mult mai des decat femeile,si in acest moment, doamnele ar pluti de satisfactie: "Asa e, asa e! Barbatii sunt niste....!... si niste.. .!Dar nu e asa,nu sunt barbatii pe primul loc,ci sunt pe acelasi loc cu femeile...care inseala si ele deopotriva,din diverse motive ..."bine intemeiate"Cred ca fiecare am auzit astfel de remarci la un moment dat.Sau mai exista si cazul in care doua suflete pereche, ce se iubesc nestingherite. Pana intr-o zi, cand dracusorul adulterin isi baga coada si uite, asa, un al treilea personaj apare in cadru, iar viata in doi se transforma in trunghi conjugal. Ce se intampla cand sotia devine amanta? Unele se descurca cu acest statut de sotie- amanta destul de bine,altele mai putin!

Nu avem dreptul sa judecam pe nimeni. Iubirea are multe ipostaze, iar viata demonstreaza ca nu toate povestile de iubire se incheie cu "au trait fericiti pana la adanci batraneti". Uneori, aventura abia atunci incepe. Viata in doi decurge lin pana intr-o zi, cand una din jumatati isi da seama ca iubirea lor a murit. Ca, de fapt, nu si-a gasit jumatatea si ca - de ce nu? - ar vrea sa si-o caute.

Dar cum sa-i spuna celuilalt?! Nu, nu poate sa-i spuna. Nu ar vrea sa-l raneasca... Ba chiar crede ca, de dragul vremurilor trecute, cand iubirea lor era in floare, merita sa continue relatia. Cine stie, poate se va schimba ceva, poate se va reindragosti....

Intr-adevar, se reindragosteste. Dar nu de El, ci de un altul. De ce? Nici ea nu stie. Poate are ochii mai verzi, inima mai larga, apetitul sexual mai mare, portofelul mai plin. Motive pot fi multe. Dintr-o idila inceputa in joaca, flirtul prinde aripi, frustrarile din relatia cu sotul incep sa strige, iar ea, din ce in ce mai indragostita, e ferm convinsa ca soarta ii ofera o noua sansa de a trai marea iubire.

Si sotul ei? Cu el ce se intampla? Pai, il respecta, ba chiar il iubeste, undeva, intr-un colt al inimii, dar... pur si simplu, nimic nu mai este la fel ca inainte. Ca inainte de a deveni amanta, adica. De atunci, totul s-a schimbat. Acum, isi vede sotul cu alti ochi, nu se mai gandeste tot timpul la el, parca nici nu ii mai poarta de grija ca altadata: "Iubitule, esti obosit?", "Iubitule, ti-e foame? Ce vrei sa iti pregatesc?", "Iubitule, ti-am calcat camasile".

Ei bine, da, a vazut ca noua ei iubire poarta verigheta, dar... ce mai conteaza un amanunt ca asta cand simte ca si-a gasit, in sfarsit, perechea? Are si el o varsta, e normal sa fie casatorit. Pe ea chiar nu o deranjeaza. Mai ales ca nici el - noul El - nu isi iubeste sotia. I-a spus-o si el, desi nu crede asta doar pentru ca asa i-a zis el. E evident ca nu mai simte nimic pentru ea. Sta cu ea doar pentru ca este un copil la mijloc. Ca si in cazul ei...

... Pentru ca cel mai greu e cu copiii. Nu sunt nici suficient de mici sa nu-si dea seama ca mami si tati nu se mai iubesc, nici destul de mari pentru a le explica cum sta situatia si a se hotari, cu inima in dinti, sa aleaga divortul. Cum sa le spui ca mami nu il mai iubeste pe tati? Sau invers... Cum sa le explici ca, uneori, viata insasi te tradeaza, se joaca cu sentimentele tale si isi rade de dilemele in care te zbati neputincioasa?! Habar nu au ceilalti ce e in sufletul ei....!

Dar totusi.... o femeie poate fi prinsa intre doi barbati pe care ii iubeste in egala masura: sotul si amantul. Ea trece printr-un conflict foarte mare, care o macina. Adesea simte ca ii este imposibil sa faca o alegere si lasa evenimentele sa hotarasca pentru ea. Pentru a traversa mai usor aceasta dificultate, are nevoie sa stie ca este atrasa de acesti barbati diferiti pentru ca fiecare activeaza o alta latura a fiintei sale. De exemplu, unul este sensibil si langa el se simte apreciata si romantica, altul este inteligent si hotarat si langa el se poate simti vulnerabila si protejata. De fapt, ea are nevoie sa-si dezvolte aceste calitati la propria persoana si atunci va recapata controlul asupra alegerilor sale amoroase. Orice relatie are sensul reintregirii propriei fiinte, prin dezvoltarea unor parti inainte ignorate.Pastrarea unei casnicii formale poate avea drept cauza frica de a incalca normele sociale si morale (frica de "gura lumii") sau nevoia unui refugiu, a unui suport. Oricum ar fi, femeia nu are suficienta stabilitate si echilibru emotional ca sa-si afirme deschis sentimentele si sa faca fata ca un adult consecintelor alegerilor sale. Ea mai poate justifica ascunderea ca o protectie a copiilor sai, insa aceasta este o autoamagire, pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, acestia isi dau seama de adevar si isi dispretuiesc parintii pentru lasitatea lor. Femeia poate considera ca se sacrifica, insa adevarul este ca ....fuge de asumarea responsabilitatii pentru dorintele si nevoile vietii sale.Traim sentimentul infidelitatii intr-o relatie atunci cand comunicarea inceteaza, cand refuzul inconstient al partenerilor inspre rezolvarea problemelor de cuplu devine o noua regula.

Concluzia este ca fiecare isi cauta raspunsuri in bratele altcuiva. Dar cel mai important ramane sa descoperim pentru noi insine ce s-a intamplat si cum de s-a ajuns pe drumul unei aventuri. Unii devin infideli dinnevoia de a se simti importanti, altii pentru ca se tem ca partenerul lor de viata incepe sa aiba un statut socio-profesional sau economic sin ce in ce mai inalt, dar mai sunt si unii care descopera ca nu se pot acomoda cu ideea de a trai alaturi de un singur partener toata viata.

De asemenea, infidelitatea apare si atunci cand unul dintre parteneri vrea sa demonstreze ca are succes la sexul opus (fie in perioadele critice ale vietii - andropauza, pierderea jobului, prea multe responsabilitati parentale - fie in cele de “glorie”: succes profesional, castiguri financiare mari). Noutatea pe care o impima o noua relatie e o tentatie la care putini rezista. Rezistenta este conferita, de fapt, de o structura psihologica puternica, nemarcate de trauma emotionale din copilarie sau adolescenta.

Cand suntem inselati avem tendinta de a ne invinovati, de a lua o decizie cat mai repede, chiar daca nu va fi cea pe care o simti cu adevarat… Daca poti trece peste si vrei sa mai dai o sansa relatiei, trebuie sa stii ca drumul nu e deloc usor. Comunicarea cu partenerul despre cauzele care au declansat situatia de crisza in cuplu si gasirea unor raspunsuri de comun acord acceptate sunt primii pasi spre rezolvarea problemei.

Daca NU poti trece peste si ajungi la concluzia ca despartirea e singura solutie, sa stii ca nu-ti va fi deloc usor, dar nici imposibil de supravietuit perioadei urmatoare. Important e sa constientizezi situatia si sa stii cum poate dragostea sa fie un adevarat drog. Dar iti vei rcapata treptat increderea in tine si vei stii cum sa-ti tii viata in propriile maini. Si chiar daca el iti va aparea in minte din cand in cand, sa stii ca este normal: “recaderea” nu este un esec in sine, ci un pas spre vindecare.

Ocupatii 100% romanesti: ~grija caprei veciunului,datul cu parerea si aflatul in treaba....!!!

BARFA NOASTRA CEA DE TOATE ZILELE...

Parerea mea este ca barfa ii apropie pe oameni ca si tigara... te ajuta sa-ti faci "prieteni" cu care sa poti vorbi despre lucruri comune: toalele unei colege cu mai multi sau cu mai putini bani, iubitul ei, notele ei, atutudinea, hotararile pe care le ia si care parca sunt in contradictie cu dorintele tale... ca si cum tu ai fi dumnezeul care poate da incuviintarea cuiva sa respire, sa iubeasca, sa se imbrace, sa traiasca... Ne apucam sa-i comentam pe altii ca si cum noi am fi deja gata ambalati, perfecti, un etalon pntru cei din jur.

Ne-a intrat in reflex si ni se pare un lucru normal, sa barfim,si uite asa zi cu zi, barfa ascunde ceva. Probabil nimeni n-a stat sa se gandeasca: oare eu de ce barfesc? Am intrat in joc si am jucat si apoi a inceput sa ne placa si sa devina o obisnuinta, un "ceva" indispensabil.

Putem spune ca, BARFA asta e un fel de razboi surd intre noi, femeile, cu lovituri date pe la spate sau sub centura, prin viclenie, prin intrigi... Hmmm... fetelor, cred ca daca mai sapam putin in adancul constiintei noastre vom ajunge sa ne dam seama ca barfa e un dusman al nostru, cu toate ca il indragim atat de mult si il consideram prieten. Barfesc persoanele care fie sunt plictisite,de monotonia vietii pe care o duc, fie au complexe de inferioritate si incearca sa castige superioritate in fata propriei persoane sau in fata altora ponegrindu-i pe altii, adica persoanele invidioase pentru care ghinionul celuilalt devine motiv de bucurie si de satisfactie personala. Noi, oamenii, si mai ales noi, femeile suntem niste fiinte cam ciudate de cele mai multe ori.Eu o recunosc,de data asta doar,ca in principiu...nu prea-mi place sa aplec capul in fata "adevarului lezant",bata-l vina de orgoliu feminin,ca nu-mai din cauza lui umblam cu nasul in vant,si uitam sa-l mai coboram.Nu sunt o persoana antifeminista, din contra, consider ca femeile sunt niste luptatoare, mult mai luptatoare, daca pot folosi un astfel de comparativ, decat barbatii,pentru ca ele trebuie sa reziste in aceasta lume masculina. Numai ca de multe ori sunt atat de incantate de ele incat nu-si mai dau seama de slabiciunile lor, de greselile pe care le fac... sau poate am imprumutat de la barbati, in procesul asta permanent de a fi pe aceleasi pozitii cu ei, nevoia de a domina, de a ne domina una pe alta, de a ne anihila reciproc pentru a ramane cele mai puternice. Ciudat... asta inseamna ca vom incepe incetul cu incetul sa uitam ca mai suntem femei si sa ne dorim sa-i ingenunchem si pe barbati.

De ce ne ne uitam putin in oglinda noastra interioara, sa fim sincere cu noi si sa ne promitem ca vom renunta sa mai privim in gradina vecinei pentru ca fiecare dintre noi este frumoasa si desteapta in felul ei, iar barbatii vin si pleaca... va ramane acela care ne este scris. Nu vreau s-o fac pe psiholoaga sau pe atotstiutoarea, doar ca mi-ar placea sa incercati sa filtrati prin cea mai sincera latura a voastra ceea ce ati citit aici si sa va urmati calea interioara. Promit ca asa voi face si eu,chiar daca nu-mi va reusi poate din prima,dar cel putin ma voi stradui sa privesc mai mult in curtea mea,si mai putin in a vecinei!

DATUL CU PAREREA,SAU "SFATUL SPECIALISTULUI"...

Indiferent de subiect, peste tot se gasesc "specialiste" sau "specialisti" pregatiti sa contrazica orice, sa faca afirmatii revolutionare, dar complet aberante si nedocumentate, sa faca acuzatii si sa gaseasca scuze, sa gaseasca te-miri-ce conspiratii si alte minunatii de felul acesta. Nu spun ca nu e bine sa isi dea omul cu parerea, nicidecum, dar sa fie in stare sa si-o argumenteze. Altfel, e doar vorba goala.Este bine sa nu fii unul dintre cei care "tac si inghit". Este bine sa ai parerile tale, mai ales daca esti FEMEIE,sa ti le expui ori de cate ori ai ocazia. Dar nu numai atat! Parerile tale pot fi pur si simplu eronate, din cauza lipsei de informatii, experienta, obiectivitate - lipsa adevarului. De multe ori insa, adevarul este modelat in functie de anumite situatii si nevoi, ceea ce duce la un adevar personal - fiecare cu dreptatea si adevarul lui. Cam asta inteleg eu prin "pareri impartite". Nu pareri impartite in stanga si in dreapta, ci pareri care expun fiecare in parte un adevar, dar sunt contrare. In mod evident, parerile contrare nasc discutii aprinse, starnesc orgolii, se adapteaza si evolueaza,pana cand ajung identice,sau pur si simplu nu ajung nicaieri.

Nimic nu cred ca este mai fascinant decat “datul cu parerea”,nu este un lucru atat de usor precum ar parea la prima vedere. Datul cu parerea presupune abilitatea de a crede ca le stii realmente pe toate. Trebuie antrenament pentru aceasta si trebuie inceput inca de la varsta frageda!

“Datul cu parerea” are anumite formule "magice" pe care daca nu le stii, nu esti un adevarat practicant al acestui sport. Pentru inceput, trebuie sa explici interlocutorilor urmatorul lucru: “Eu nu am citit nicio informatie despre cutare lucru, DAR STIU EU SIGUR CA E CUM SPUN EU”. Cine nu e in stare sa-si insuseasca cu adevarat fraza aceasta, sa creada cu tarie in ea si sa o foloseasca tot la a doua fraza, mai bine ar incepe sa-si caute alt sport. Un veritabil expert al “datului cu parerea” va folosi foarte des termenul “CREDE-MA” sau “STIU EU”, pentru a se asigura ca ascultatorii nu ii pun la indoiala profesionalismul. Daca ati ajuns si voi pana la acest nivel, este vremea sa treceti la pasul urmator, folosind o expresie care este tata’ “datatorilor cu parerea”: ITI SPUN SINCER!...sau,CUM ITI ZIC EU,NU TI-O MAI ZICE NIMENI. Folosind aceasta fraza, nimeni nu mai contesta competenta individului ce o foloseste, caci acesta se arata a fi un “datator cu parerea” desavarsit, caci stie sa foloseasca psihologic vorbind,"arta" iar cuvintele sale lovesc direct in inima ascultatorilor. Cine nu va da crezare unuia care “spune sincer’,sau care te asigura ca ceea ce auzi de la el,"nu-ti mai zice nimeni"? Cine va mai avea curaj sa creada ceea ce spun cei care nu sunt “datatori cu parerea”?? Romanul are nevoie de datatori cu parerea, fara ei poporul roman ar pier ca natie. Astfel se explica faptul ca intreaga viata publica a Romaniei este intesata de “datatori cu parerea”,popular vorbind!

*De retinut,in Romania, datul cu parerea in necunostinta de cauza e sport national.

Si uite asa,noi poporul roman,mai avem un "hobby",acela al "aflatului in treaba".Nimic nou,stim cu totii,sau cu toatele,ca ne place sa ne "bagam in seama" fara nici o trebusoara,si sa sarim cu gura mare,cand ne intreaba cineva,sau ne i-a la rost de ce ne dam cu parerea,.... mai ales si in necunostiinta de cauza.

Dar,suntem iremediabili,si romani pe deasupra,si nu din vina noastra,ci pentru ca ne-am nascut "sportivi"....,sau in cazul in care nu ne-a inzestrat natura cu asemenea "abilitati",mediul in care traim ne ajuta sa le dobandim,cat mai repede, intr-o maniera "100% naturala" si devenim uite asa... tot mai perfectionisti in d-ale "sporturilor romanesti",pe zi ce trece,si asta fiindca,"Romania e tara tuturor "posibilitatilor!!..sa retinem acest aspect,vorba unu-i politician,care a recunoscut si a evidentiat "potentialul valoros al Romaniei"!...