Daca am consulta statisticile, am afla, probabil, ca barbatii casatoriti calca stramb mult mai des decat femeile,si in acest moment, doamnele ar pluti de satisfactie: "Asa e, asa e! Barbatii sunt niste....!... si niste.. .!Dar nu e asa,nu sunt barbatii pe primul loc,ci sunt pe acelasi loc cu femeile...care inseala si ele deopotriva,din diverse motive ..."bine intemeiate"Cred ca fiecare am auzit astfel de remarci la un moment dat.Sau mai exista si cazul in care doua suflete pereche, ce se iubesc nestingherite. Pana intr-o zi, cand dracusorul adulterin isi baga coada si uite, asa, un al treilea personaj apare in cadru, iar viata in doi se transforma in trunghi conjugal. Ce se intampla cand sotia devine amanta? Unele se descurca cu acest statut de sotie- amanta destul de bine,altele mai putin!
Nu avem dreptul sa judecam pe nimeni. Iubirea are multe ipostaze, iar viata demonstreaza ca nu toate povestile de iubire se incheie cu "au trait fericiti pana la adanci batraneti". Uneori, aventura abia atunci incepe. Viata in doi decurge lin pana intr-o zi, cand una din jumatati isi da seama ca iubirea lor a murit. Ca, de fapt, nu si-a gasit jumatatea si ca - de ce nu? - ar vrea sa si-o caute.
Dar cum sa-i spuna celuilalt?! Nu, nu poate sa-i spuna. Nu ar vrea sa-l raneasca... Ba chiar crede ca, de dragul vremurilor trecute, cand iubirea lor era in floare, merita sa continue relatia. Cine stie, poate se va schimba ceva, poate se va reindragosti....
Intr-adevar, se reindragosteste. Dar nu de El, ci de un altul. De ce? Nici ea nu stie. Poate are ochii mai verzi, inima mai larga, apetitul sexual mai mare, portofelul mai plin. Motive pot fi multe. Dintr-o idila inceputa in joaca, flirtul prinde aripi, frustrarile din relatia cu sotul incep sa strige, iar ea, din ce in ce mai indragostita, e ferm convinsa ca soarta ii ofera o noua sansa de a trai marea iubire.
Si sotul ei? Cu el ce se intampla? Pai, il respecta, ba chiar il iubeste, undeva, intr-un colt al inimii, dar... pur si simplu, nimic nu mai este la fel ca inainte. Ca inainte de a deveni amanta, adica. De atunci, totul s-a schimbat. Acum, isi vede sotul cu alti ochi, nu se mai gandeste tot timpul la el, parca nici nu ii mai poarta de grija ca altadata: "Iubitule, esti obosit?", "Iubitule, ti-e foame? Ce vrei sa iti pregatesc?", "Iubitule, ti-am calcat camasile".
Ei bine, da, a vazut ca noua ei iubire poarta verigheta, dar... ce mai conteaza un amanunt ca asta cand simte ca si-a gasit, in sfarsit, perechea? Are si el o varsta, e normal sa fie casatorit. Pe ea chiar nu o deranjeaza. Mai ales ca nici el - noul El - nu isi iubeste sotia. I-a spus-o si el, desi nu crede asta doar pentru ca asa i-a zis el. E evident ca nu mai simte nimic pentru ea. Sta cu ea doar pentru ca este un copil la mijloc. Ca si in cazul ei...
... Pentru ca cel mai greu e cu copiii. Nu sunt nici suficient de mici sa nu-si dea seama ca mami si tati nu se mai iubesc, nici destul de mari pentru a le explica cum sta situatia si a se hotari, cu inima in dinti, sa aleaga divortul. Cum sa le spui ca mami nu il mai iubeste pe tati? Sau invers... Cum sa le explici ca, uneori, viata insasi te tradeaza, se joaca cu sentimentele tale si isi rade de dilemele in care te zbati neputincioasa?! Habar nu au ceilalti ce e in sufletul ei....!
Dar totusi.... o femeie poate fi prinsa intre doi barbati pe care ii iubeste in egala masura: sotul si amantul. Ea trece printr-un conflict foarte mare, care o macina. Adesea simte ca ii este imposibil sa faca o alegere si lasa evenimentele sa hotarasca pentru ea. Pentru a traversa mai usor aceasta dificultate, are nevoie sa stie ca este atrasa de acesti barbati diferiti pentru ca fiecare activeaza o alta latura a fiintei sale. De exemplu, unul este sensibil si langa el se simte apreciata si romantica, altul este inteligent si hotarat si langa el se poate simti vulnerabila si protejata. De fapt, ea are nevoie sa-si dezvolte aceste calitati la propria persoana si atunci va recapata controlul asupra alegerilor sale amoroase. Orice relatie are sensul reintregirii propriei fiinte, prin dezvoltarea unor parti inainte ignorate.Pastrarea unei casnicii formale poate avea drept cauza frica de a incalca normele sociale si morale (frica de "gura lumii") sau nevoia unui refugiu, a unui suport. Oricum ar fi, femeia nu are suficienta stabilitate si echilibru emotional ca sa-si afirme deschis sentimentele si sa faca fata ca un adult consecintelor alegerilor sale. Ea mai poate justifica ascunderea ca o protectie a copiilor sai, insa aceasta este o autoamagire, pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, acestia isi dau seama de adevar si isi dispretuiesc parintii pentru lasitatea lor. Femeia poate considera ca se sacrifica, insa adevarul este ca ....fuge de asumarea responsabilitatii pentru dorintele si nevoile vietii sale.Traim sentimentul infidelitatii intr-o relatie atunci cand comunicarea inceteaza, cand refuzul inconstient al partenerilor inspre rezolvarea problemelor de cuplu devine o noua regula.
Concluzia este ca fiecare isi cauta raspunsuri in bratele altcuiva. Dar cel mai important ramane sa descoperim pentru noi insine ce s-a intamplat si cum de s-a ajuns pe drumul unei aventuri. Unii devin infideli dinnevoia de a se simti importanti, altii pentru ca se tem ca partenerul lor de viata incepe sa aiba un statut socio-profesional sau economic sin ce in ce mai inalt, dar mai sunt si unii care descopera ca nu se pot acomoda cu ideea de a trai alaturi de un singur partener toata viata.
De asemenea, infidelitatea apare si atunci cand unul dintre parteneri vrea sa demonstreze ca are succes la sexul opus (fie in perioadele critice ale vietii - andropauza, pierderea jobului, prea multe responsabilitati parentale - fie in cele de “glorie”: succes profesional, castiguri financiare mari). Noutatea pe care o impima o noua relatie e o tentatie la care putini rezista. Rezistenta este conferita, de fapt, de o structura psihologica puternica, nemarcate de trauma emotionale din copilarie sau adolescenta.
Cand suntem inselati avem tendinta de a ne invinovati, de a lua o decizie cat mai repede, chiar daca nu va fi cea pe care o simti cu adevarat… Daca poti trece peste si vrei sa mai dai o sansa relatiei, trebuie sa stii ca drumul nu e deloc usor. Comunicarea cu partenerul despre cauzele care au declansat situatia de crisza in cuplu si gasirea unor raspunsuri de comun acord acceptate sunt primii pasi spre rezolvarea problemei.
Daca NU poti trece peste si ajungi la concluzia ca despartirea e singura solutie, sa stii ca nu-ti va fi deloc usor, dar nici imposibil de supravietuit perioadei urmatoare. Important e sa constientizezi situatia si sa stii cum poate dragostea sa fie un adevarat drog. Dar iti vei rcapata treptat increderea in tine si vei stii cum sa-ti tii viata in propriile maini. Si chiar daca el iti va aparea in minte din cand in cand, sa stii ca este normal: “recaderea” nu este un esec in sine, ci un pas spre vindecare.
