luni, 8 iunie 2009

Ocupatii 100% romanesti: ~grija caprei veciunului,datul cu parerea si aflatul in treaba....!!!

BARFA NOASTRA CEA DE TOATE ZILELE...

Parerea mea este ca barfa ii apropie pe oameni ca si tigara... te ajuta sa-ti faci "prieteni" cu care sa poti vorbi despre lucruri comune: toalele unei colege cu mai multi sau cu mai putini bani, iubitul ei, notele ei, atutudinea, hotararile pe care le ia si care parca sunt in contradictie cu dorintele tale... ca si cum tu ai fi dumnezeul care poate da incuviintarea cuiva sa respire, sa iubeasca, sa se imbrace, sa traiasca... Ne apucam sa-i comentam pe altii ca si cum noi am fi deja gata ambalati, perfecti, un etalon pntru cei din jur.
Ne-a intrat in reflex si ni se pare un lucru normal, sa barfim,si uite asa zi cu zi, barfa ascunde ceva. Probabil nimeni n-a stat sa se gandeasca: oare eu de ce barfesc? Am intrat in joc si am jucat si apoi a inceput sa ne placa si sa devina o obisnuinta, un "ceva" indispensabil.
Putem spune ca, BARFA asta e un fel de razboi surd intre noi, femeile, cu lovituri date pe la spate sau sub centura, prin viclenie, prin intrigi... Hmmm... fetelor, cred ca daca mai sapam putin in adancul constiintei noastre vom ajunge sa ne dam seama ca barfa e un dusman al nostru, cu toate ca il indragim atat de mult si il consideram prieten. Barfesc persoanele care fie sunt plictisite,de monotonia vietii pe care o duc, fie au complexe de inferioritate si incearca sa castige superioritate in fata propriei persoane sau in fata altora ponegrindu-i pe altii, adica persoanele invidioase pentru care ghinionul celuilalt devine motiv de bucurie si de satisfactie personala. Noi, oamenii, si mai ales noi, femeile suntem niste fiinte cam ciudate de cele mai multe ori.Eu o recunosc,de data asta doar,ca in principiu...nu prea-mi place sa aplec capul in fata "adevarului lezant",bata-l vina de orgoliu feminin,ca nu-mai din cauza lui umblam cu nasul in vant,si uitam sa-l mai coboram.Nu sunt o persoana antifeminista, din contra, consider ca femeile sunt niste luptatoare, mult mai luptatoare, daca pot folosi un astfel de comparativ, decat barbatii,pentru ca ele trebuie sa reziste in aceasta lume masculina. Numai ca de multe ori sunt atat de incantate de ele incat nu-si mai dau seama de slabiciunile lor, de greselile pe care le fac... sau poate am imprumutat de la barbati, in procesul asta permanent de a fi pe aceleasi pozitii cu ei, nevoia de a domina, de a ne domina una pe alta, de a ne anihila reciproc pentru a ramane cele mai puternice. Ciudat... asta inseamna ca vom incepe incetul cu incetul sa uitam ca mai suntem femei si sa ne dorim sa-i ingenunchem si pe barbati.
De ce ne ne uitam putin in oglinda noastra interioara, sa fim sincere cu noi si sa ne promitem ca vom renunta sa mai privim in gradina vecinei pentru ca fiecare dintre noi este frumoasa si desteapta in felul ei, iar barbatii vin si pleaca... va ramane acela care ne este scris. Nu vreau s-o fac pe psiholoaga sau pe atotstiutoarea, doar ca mi-ar placea sa incercati sa filtrati prin cea mai sincera latura a voastra ceea ce ati citit aici si sa va urmati calea interioara. Promit ca asa voi face si eu,chiar daca nu-mi va reusi poate din prima,dar cel putin ma voi stradui sa privesc mai mult in curtea mea,si mai putin in a vecinei!

DATUL CU PAREREA,SAU "SFATUL SPECIALISTULUI"...

Indiferent de subiect, peste tot se gasesc "specialiste" sau "specialisti" pregatiti sa contrazica orice, sa faca afirmatii revolutionare, dar complet aberante si nedocumentate, sa faca acuzatii si sa gaseasca scuze, sa gaseasca te-miri-ce conspiratii si alte minunatii de felul acesta. Nu spun ca nu e bine sa isi dea omul cu parerea, nicidecum, dar sa fie in stare sa si-o argumenteze. Altfel, e doar vorba goala.Este bine sa nu fii unul dintre cei care "tac si inghit". Este bine sa ai parerile tale, mai ales daca esti FEMEIE,sa ti le expui ori de cate ori ai ocazia. Dar nu numai atat! Parerile tale pot fi pur si simplu eronate, din cauza lipsei de informatii, experienta, obiectivitate - lipsa adevarului. De multe ori insa, adevarul este modelat in functie de anumite situatii si nevoi, ceea ce duce la un adevar personal - fiecare cu dreptatea si adevarul lui. Cam asta inteleg eu prin "pareri impartite". Nu pareri impartite in stanga si in dreapta, ci pareri care expun fiecare in parte un adevar, dar sunt contrare. In mod evident, parerile contrare nasc discutii aprinse, starnesc orgolii, se adapteaza si evolueaza,pana cand ajung identice,sau pur si simplu nu ajung nicaieri.
Nimic nu cred ca este mai fascinant decat “datul cu parerea”,nu este un lucru atat de usor precum ar parea la prima vedere. Datul cu parerea presupune abilitatea de a crede ca le stii realmente pe toate. Trebuie antrenament pentru aceasta si trebuie inceput inca de la varsta frageda!
“Datul cu parerea” are anumite formule "magice" pe care daca nu le stii, nu esti un adevarat practicant al acestui sport. Pentru inceput, trebuie sa explici interlocutorilor urmatorul lucru: “Eu nu am citit nicio informatie despre cutare lucru, DAR STIU EU SIGUR CA E CUM SPUN EU”. Cine nu e in stare sa-si insuseasca cu adevarat fraza aceasta, sa creada cu tarie in ea si sa o foloseasca tot la a doua fraza, mai bine ar incepe sa-si caute alt sport. Un veritabil expert al “datului cu parerea” va folosi foarte des termenul “CREDE-MA” sau “STIU EU”, pentru a se asigura ca ascultatorii nu ii pun la indoiala profesionalismul. Daca ati ajuns si voi pana la acest nivel, este vremea sa treceti la pasul urmator, folosind o expresie care este tata’ “datatorilor cu parerea”: ITI SPUN SINCER!...sau,CUM ITI ZIC EU,NU TI-O MAI ZICE NIMENI. Folosind aceasta fraza, nimeni nu mai contesta competenta individului ce o foloseste, caci acesta se arata a fi un “datator cu parerea” desavarsit, caci stie sa foloseasca psihologic vorbind,"arta" iar cuvintele sale lovesc direct in inima ascultatorilor. Cine nu va da crezare unuia care “spune sincer’,sau care te asigura ca ceea ce auzi de la el,"nu-ti mai zice nimeni"? Cine va mai avea curaj sa creada ceea ce spun cei care nu sunt “datatori cu parerea”?? Romanul are nevoie de datatori cu parerea, fara ei poporul roman ar pier ca natie. Astfel se explica faptul ca intreaga viata publica a Romaniei este intesata de “datatori cu parerea”,popular vorbind!



*De retinut,in Romania, datul cu parerea in necunostinta de cauza e sport national.


Si uite asa,noi poporul roman,mai avem un "hobby",acela al "aflatului in treaba".Nimic nou,stim cu totii,sau cu toatele,ca ne place sa ne "bagam in seama" fara nici o trebusoara,si sa sarim cu gura mare,cand ne intreaba cineva,sau ne i-a la rost de ce ne dam cu parerea,.... mai ales si in necunostiinta de cauza.
Dar,suntem iremediabili,si romani pe deasupra,si nu din vina noastra,ci pentru ca ne-am nascut "sportivi"....,sau in cazul in care nu ne-a inzestrat natura cu asemenea "abilitati",mediul in care traim ne ajuta sa le dobandim,cat mai repede, intr-o maniera "100% naturala" si devenim uite asa... tot mai perfectionisti in d-ale "sporturilor romanesti",pe zi ce trece,si asta fiindca,"Romania e tara tuturor "posibilitatilor!!..sa retinem acest aspect,vorba unu-i politician,care a recunoscut si a evidentiat "potentialul valoros al Romaniei"!...